0
0
De ce, poate va intrebati, daca e asa de buna asa cum e ea in mod traditional? Ei bine, asta e o varianta care face ca toate aromele sa nu se disperseze in cuptor ci sa ramana inauntru. Ceea ce o face mult mai buna decat pizza normala, rotunda. Bun la puterea 100. E o versiune care se practica acasa, cu prietenii si/sau familia, in pizzerie nu e timp de prea multe detalii, desi timpul total pentru preparare e aproximativ acelasi. Pizza normala e mai simplu de facut, cea rulata are nevoie de ceva mai mult timp in cuptor si se lasa la dospit in tava 1-2 ore inainte de a intra in cuptor, ceea ce pizzeriile nu isi pot permite, ca timp.
In ambele variante, se foloseste clasicul aluat de pizza napoletana, asa cum vi l-am povestit intr-un alt post dedicat, aici http://mammalapasta.blogspot.it/search/label/pizza%20napoletana. Multi au fost mirati de cantitatea mica de drojdie folosita. De fapt, aici e secretul ca sa avem o pasta usor digerabila si in acelasi timp mult mai gustoasa. Putina drojdie si timp lung de dospit. Puteti incerca chiar o varianta la reteta mea, injumatatind cantitatea de drojdie si dubland timpul de dospire.
Odata facut si dospit indelung aluatul cum am zis mai sus si am explicat pe larg in postul din link, il scoateti pe masa si cu un sucitor, fara a apasa prea mult, ii dati o forma dreptunghiulara, de o marime care sa intre intr-o tava precum cele clasice de cozonac. Pentru cea din foto eu am folosit 250 de grame de faina si restul ingredientelor direct proportional conform retetei de pizza napoletana din linkul de mai sus. E o portie mare, gigantica, pentru o persoana infometata, sau doua portii mai mici, normale, pentru cine nu vrea sa exagereze, deci calculati voi cat faceti:
Aluatul intins il umpleti cu ceea ce puneti in mod normal peste pizza, iar aici puteti experimenta la infinit combinatii de gusturi si arome, cunoscute sau incercate in premiera. Eu am ales sa fac una fara suc de rosii, se poate si asa, si am pus pe ea mozzarella, prosciutto cotto si putin praz taiat marunt, pentru ca il aveam la indemana si se combina bine, fiind mai putin tare ca aroma decat ceapa. Completati cu un praf de sare, oregano si ulei de masline. Daca tineti sa puneti si suc de rosii, e ideal sa il tineti putin pe foc foarte mic sa scada cat mai mult, trebuie sa devina o pasta de consistenta smantanii ca sa nu distruga aluatul, lichidul in exces impiedica coacerea corecta, asa ca daca sucul de rosii sau mozzarella nu sint scurse bine rezultatul va fi un esec total. Sint mici detalii care fac mare produsul final.
Aluatul cu umplutura pe el il rulati usor astfel incat sa il inchideti bine cu umplutura inauntru si ii sigilati bine marginile presand bine aluatul (italienii ii spun pasta). Il asezati in tava cu deschizatura dedesubt, astfel incat sa ramana complet inchisa, insistand inca o data sa inchideti bine marginile, apoi o asezati in tava unsa cu ulei (daca nu o ungeti n-o puteti scoate intreaga, se lipseste)
Direct in tava, deasupra mai presarati putina sare, oregano si o stropiti cu cateva picaturi de ulei. Tava o lasati la dospit circa 1-2 ore intr-un loc fara curenti de aer, caldut, daca e posibil, eventual in cuptorul stins si inchis, si acoperit cu un prosop de bucatarie curat si putin umed sau cu folie de plastic (ca sa garanteze umiditatea aluatului, in caz contrar se usuca deasupra prea tare si crapa). Cum stim cat timp exact trebui sa o lasam la a doua dospire? Practic, atunci cand volumul i s-a dublat in tava e gata de dat la cuptorul deja incalzit la maximum. Are nevoie de circa 10 minute pentru a se coace, insa depinde de fiecare cuptor in parte, deci dupa ce trec circa 5 minute incepeti sa o controlati. Cam asa e cand e gata coapta, se rumeneste usor:
Odata scoasa din cuptor, lasati 2-3 minute tava acoperita, apoi scoateti pizza pe un tocator de lemn curat, special pentru pizza:
Va garantez ca gustul si aromele sint inconfundabile si le depasesc pe cele tipice intr-o pizza clasica, dar din pacate nu pot fi redate virtual.
Varianta de pizza rulata se poate consuma si a doua zi, eventual reincalzita, eventual la birou. Puteti face o frumoasa figura luand un rulou intreg si taindu-l la moment, daca aveti colegi la care tineti sau, dupa caz, colege pe care sa le faceti invidioase 😉
Draga Mihaela, ma bucur sa te cunosc si sa ma delectez cu retetele tale. Arata excelent! O seara buna!
Buna, Silvia, multumesc pentru aprecieri 🙂 Ma bucura ca eforturile mele capata un sens. Daca tot experimentez, mi-am zis sa dau si mai departe 🙂 O seara buna.