0
0
Rețetă de lipie pentru un wrap. Rețete de clătite pentru un roll. Au crescut vânzările la genți de prânz termoizolante, mi-a spus cineva din București care are acces la insights. Semn că numărul oamenilor care își iau mâncare de acasă e în creștere. În afară de clasicul sandwich sau de resturile de la cină, ce soluții rapide avem la îndemână? Ce putem pregăti seara și pentru a doua zi care să nu pară doar niște resturi?
Rețete de lipie – cea mai simplă lipie de pe fața pământului. O soluție alternativă la universalul sandwich (sau sandviș?) este ceea ce dinspre americani a intrat în limbajul internațional sub denumirea de wrap. Nu chiar o turtiță umflată de prin ladă adunată – turta bunicii e mai groasă; mai degrabă o lipie în care putem să punem altceva decât pune șaormăria de la colț. Mai controlat, mai sănătos, mai firesc, poate și mai curat, sigur mai ieftin. Nu e deloc puțin lucru să mănânci mai ieftin și mai bine, doar că cei mai mulți nu știu încă să pună de acord foamea cu finanțele personale.
Dar să revenim la wrap. Originea lor se regăsește în bucătăria tex-mex. Poate își amintește cineva de Tortilla flat a lui Steinbeck? Se întâmpla totul la Monterey, în California, nu departe de granița cu Mexic.
La origine au fost niște simple tortillas mexicane din făină de porumb alb. Aveau ca umplutură fasole, porumb, ardei, orez, cărnuri sau brânzeturi, după buget, coane Fănică. Au intrat apoi în bucătăria americană dar făcute din făină normală de grâu. Și umplute cu pui, salată și alte crudități și ceva sosuri. To wrap = a înfășura.
Astăzi, formula wrap se practică la scară planetară pentru că e foarte comod de luat la pachet și mâncat în deplasare. La pachet sau la iarbă verde deopotrivă. Fiecare o face din ce are, iar noi, fiincă avem grâu, o facem din făina cea de toate zilele.
Cea mai simplă rețetă de lipie
Dar cum o facem? De regulă ideea de aluat, mâini murdare și castroane de spălat taie orice elan. În realitate, e extrem de simplu și rezultatul deschide căi neimaginate.
Lipie = făina + apă + sare + ulei. Cea mai simplă și rapidă rețetă de lipie din univers – pentru care nu e nevoie de niciun fel de caiet de rețete moșternire de familie, nici de ore în bucătărie, nici de ateliere foodiste până la miezul nopții. Nici de timpi de dospire, pentru că nu e nevoie ca aluatul să crească. Trebuie doar să reținem: 1 parte apă, 2 părți făină – în grame, puțină sare și puțin ulei. Facultativ, un vârf de cuțit de bicarbonat, dar dacă nu e merge și fără. Practic, pentru 2 lipii medii ne trebuie:
200 g făină
100 g apă
4 g sare
2 linguri de ulei
1-2 g bicarbonat
Amestecăm grosolan cu lingura într-un castron toate ingredientele, mai puțin uleiul. După vreo 10 minute, amestecăm de data asta cu mâna în care am turnat uleiul, întâi o lingură, apoi următoarea. Aducem marginile spre centru și dăm formă rotundă. În mai puțin de 2 minute aluatul ajunge la forma finală. Îl lăsăm în castron acoperit cu un prosop câteva minute.
Apoi îl împărțim în două jumătăți, facem două bile și le întindem cu un sucitor de lemn până la grosimea de circa jumătate de cm. Dacă vedem că se strânge, mai așteptăm puțin. Orice aluat din făină de grâu și apă formează gluten, iar el are nevoie să se relaxeze, fiind în realitate o masă de fibre. Le coacem pe rând într-o tigaie antiaderentă la foc mediu, circa 1-2 minute pe fiecare parte, până prind culoare. As simple as it gets.
Lipii 2.0 pentru
Bine, dacă vrem să exagerăm puțin sau să dăm gata pe mai știu cine, putem apela la tehnica aluatului tip foietaj: întindem, ungem cu puțin ulei, împăturim și iar întindem și iar ungem cu puțin ulei. Și de la capăt. De câteva ori, până să zicem că avem minim zece straturi. Nu se vor vedea ca la aluatul foietaj dar la coacere lipia noastră va îngloba mai mult aer.
O altă versiune sexy e să întindem două foi mai subțiri și apoi să le așezăm una peste alta și să trecem cu sucitorul de lemn peste ele unindu-le. Se unesc dar nu chiar de tot, iar la coacere vor forma o mare umflătură la mijloc. Putem desprinde cele două straturi și umple, în loc să rulăm.
Sunt versiuni pentru cine a depășit stadiul de începător, însă musai de încercat la un moment dat.
În vreo jumătate de oră the job is done, și dacă vrem putem face mult mai multe, eventual câte una pentru fiecare zi a săptămânii lucrătoare. Se păstrează în pungă închisă în frigider câteva zile bune. Dacă au devenit un pic dure, înfășoară și se țin într-un prosop de bucătărie puțin umed. Se pot și reîncălzi minimal în aceeași tigaie sau la microunde.
În loc de lipie
Dar dacă nu avem chef de făcut aluaturi, avem alternative? Întotdeauna, viața însăși e o înlănțuire de opțiuni. E tot rotunda dar mai puțin rigidă, alternativa. Mai e cineva care n-a ghicit încă? Cu 1 ou și un strop de făină și apă/lapte putem face 2-3-4 clătite. Dacă primele vin pe filieră tex-mex, clătitele vorbeau la origine limba franceză. Și nu sunt nici de departe niște chestii pe care punem gem de vișine și atât.
Pot fi declinate în infinite combinații dulci sau sărate; și, mai ales, pot fi făcute din multe tipuri de făină: mai cu gluten sau fără, cu mai mult ou sau chiar deloc, chiar vegane, cu arome încorporate sau simple și personalizate ulterior după bunul plac. Dealtfel, cele care se fac și astăzi în Franța sunt de două tipuri: cele din făină albă au umplutură dulce, iar cele cu umplutură sărată se fac de regulă din blé noir, adică făină de hrișcă/buckwheat/grano saraceno. Crepe suzette vs. Crepe galette.
Dar le putem umple cu același chestii? În linii mari da, dar detaliile fac mereu diferența. O lipie pentru un wrap e mai rigida, o clătită e mai moale, mai maleabila. Prin urmare, un wrap se rulează și închide în interiorul său, ca un înveliș extern, ceea ce punem înăuntru; eventual, îi putem da și formă oarecum conică. Totodată, ”ține” mai bine, nu se rupe, pe când clătita e moale și se pretează a fi rulată mai strâns. Practic, diferența dintre cilindru/con și spirală, intuitiv vorbind.
Wrap ori roll?
Asta face ca și umplutura lor să difere. Într-un wrap din lipie putem așeza alimente cu consistență mărită, tari, adică vegetale bucăți, brânzeturi sau carne etc. Care pot fi unite printr-un sos mai consistent sau doar aromatizate cu un dressing mai lichid.
Pentru un roll din clătite trebuie mai degrabă să o ungem cu ceva de consistență mai fină și mai maleabil – ca să o putem rula și să iasă ceva uniform și să nu se rupă. Prin urmare, dacă vrem să-i adăugăm legume, ele trebuie să fie în cantități mai mici și tăiate cât mai subțiri. Și o cremă ajută și ea. E mai puțin problematic dacă peste clătită întindem felii subțirele de bacon sau de șuncă. E foarte problematic dacă vrem să adăugăm de exemplu bucăți de pui, ele se pretează mult mai bine la un wrap.
Ce punem într-un wrap
Orice, mai puțin ”de toate”. Teoretic, nimeni nu ne împiedică să punem sarmale sau salată boeuf rămase de la masa de Crăciun. Practic, putem face combinații infinite și una mai interesantă decât alta, și mai ales echilibrate și complete nutrițional. Și diferite de la o zi la alta.
Pe post de cremă care să lege și să dea gust poate fi maioneză, dacă nu ne vede nutriționistul să ne facă plângere la procurorul de pe lângă tribunalul Grăsimilor saturate; sau poate fi un sos guacamole, sau un sos fresh din iaurt cu ierburi aromatice, sau chiar hummus, sau chiar o cremă din vinete sau din fasole. Sau o cremă de brânzeturi ușoare. De ce nu, un sos de nuci sau unt de arahide. Sau ceea ce italienii numesc salsa rosa: maioneză amestecată cu sos de roșii.
Urmează partea proteică, brânzeturi, carne, pește sau preparate din respectivele; sau chiar proteine vegetale – seitan sau tempeh sau tofu trase ușor prin tigaie ca să capete gust și aromă. Virtutea e bună dar până la un punct, și anume până unde mâncarea începe să fie fără vino-ncoace. Proteine pot fi și câteva resturi rămase de la masa precedentă sau pregătite special când am trasat meniul săptămânii următoare. O dată pe lună sunt admiși chiar cârnați extrem de grași și apetisanți.
În completarea lor vine partea vegetală, aducătoare de vitamine, săruri, fibre. Arome, echilibru, gust, culoare. Cranch. Poate fi salată sau orice frunze verzi preferăm, sau poate fi morcov ras și condimentat cu suc de lămâie, sau poate fi castravete, roșie, ardei, sfeclă roșie, fenicul, și la fel de bine putem asocia și fructe. Pare ciudat?
Exemplu de wrap tomnatec cu fructe, legume, brânzeturi
Visul unei zile de toamnă. Să ne imaginăm o lipie pe care am uns-o cu foarte puțin unt, am ras peste el niște parmezan, am adăugat deasupra niște miez de nucă măcinat, peste ele frunze de țelină și de spanac, apoi și felii subțiti de măr sau pară. Inițiații în ale mucegaiului pot completa cu și cu o adiere de gorgonzola. Peste toate, un strop de ulei și oțet balsamic, de ce nu și cu boabe de rodie, suc de lămâie și piper. Un wrap vegetarian ce ar face cu ochiul și lui Hercule înainte de lupta cu hidra.
Dar o lipie o mai putem și plia pe jumătate, plia și tăia în două sau în patru. Se pot obține astfel burritos, quesadillas, tacos, dar și italianissima piadina. Mai sunt multe alte flat bread pe fața pământului, o alta din cele mai cunoscute și răspândite fiind pâinea naan indiană. Un fel de turtă românească, dacă e să fim realiști. Cele din urmă nu se pot rula sau plia dar se pot tăia pe miloc, fiind mai groase, și umple cu tot ce punem și într-un wrap. Diferă doar forma.
Cum se face un roll de clătite. Rețete de clătite bune la toate
Dacă la o lipie avem făina dublu față de apă, la clătită e invers. În loc de apă poate fi lapte, dar cantitățile sunt aceleași. Și cu asta practic știm tot. Putem face clătite pur și simplu doar din făină de grâu și apă sau din făină de hrișcă și apă. Însă dacă adăugăm și ou în compoziție sunt și mai simplu de făcut și avem și proteine din start.
Iată cele mai simple variante, la fiecare pot ieși 3-4 bucăți.
Clătite din făină de grâu
100 g făină de grâu
200 g lapte/apă /mix din ambele
1 ou
1 g sare
1 lingură de ulei
Clătite din făină de hrișcă
100 g făină de hrișcă (măcinată cât mai fin)
200 g apă
1 ou
2 g sare
1 lingură de ulei
În ambele situații compoziția trebuie făcută cu ceva timp înainte și lăsată la temperatura camerei sau în frigider.
Mai există o versiune contemporană foarte practicată, folosind făină de năut, cu sau fără ou. Doar că făina de năut absoarbe și mai multă apă și trebuie lăsată compoziția câteva ore bune să aștepte. 3 părți de apă la 1 parte făină.
Clătite din făină de năut
100 g făină de năut
300 g apă
2 g sare
2 g praf de curcuma, dă culoare și face bine
1 lingură ulei
Nimic nu ne împiedică să adăugăm și un ou, dacă nu ne bântuie noaptea somnul monstrul cu șapte capete numit Atherosclerosis Horibilis Von Colesterolschitz.
Clătite chinezești din făină și lapte
Last but not least, există și o variantă chinezească similară cu ale noastre, care se face doar din făină și lapte, fără ouă. De încercat.
150 g făină
250 g lapte
1 lingură ulei
3 g sare
Mai există și celebrele pancakes americane, blini rusești, altele similare de prin Europa de est, dorayaki japoneze, enchiladas mexicane, crespelle italiene etc.
Oricine a făcut un ou prăjit la viața lui știe cum se fac clătitele: se ia din compoziție o cantitate cât să se întindă și să acopere o tigaie antiaderentă unsă cu ulei. Stratul trebuie să fie nu mai gros de 2-3 mm. În versiunea originală franceză clătitele sărate se servesc întinse pe farfurie, cu marginile ridicate, umplute cu ou, șuncă, brânzeturi, chestii. Dar nimeni nu ne oprește să le rulăm, precum varianta dulce.
Combinații de umplutură pentru clătite
Iată mai jos 10 combinații la îndemână de ce putem pune în ele ca să le putem rula fără riscul să se rupă:
-ricotta, parmezan, spanac
-cremă de brânză/ iaurt, somon afumat
-cremă de vinete, rosii, cuburi mici ton
-creveți, dovlecel ras și călit rapid
-hummus, salată verde, roșii, ou fiert
-sos guacamole, ardei, brânză feta/telemea
-cremă de dovleac copt, ciuperci sotate, brânză rasă
-sos de roșii, boabe de fasole, ceapă roșie tăiată fin
-pesto de busuioc, mozzarella, castravete felii
-frunze de spanac, brânză brie, miez de nuci
Apoteoza clătitelor – care în cazul lipiilor nu e posibilă: sunt clătitele la cuptor gratinate. Umplute cu ce vrea fiecare, cu un strop de smântână sau sos bechamel deasupra; sau cu resturi brânză prin frigider; sau doar cu o lingură de unt, în lipsă de altceva. Sau combinații din ele. Și avem instant home sweet home.
Apoteoza numărul 2: cu o lipie se poate face foarte rapid ceva care seamănă bine cu pizza. Se întinde pe ea puțin suc de roșii aromatizat cu sare și cu câteva grame de zahăr, puțin ulei, eventual frunze de busuioc mărunțite. Peste el, o mână de mozzzarella cât mai bine scursă de lichid. Peste care, fie alte brânzeturi, fie ceva bacon sau prosciutto, ciuperci, ardei, măsline, capere, ton, anșoa etc. Fie chiar fără nimic peste, adică în variantă Margherita.
