
Supă cremă de dovleac, rețeta de bază. De ce are nevoie dovleacul ca să poată fi consumat în mod plăcut? Cum îl facem să devină cât mai dulce și aromat dar totodată nu atât de dulce încât să se transforme în desert? Are nevoie să fie tratat termic, adică să fie copt sau fiert la foc mic. Totodată, dulcele are nevoie să fie reechilibrat, pentru ca gustul să vireze spre cel de supă. Cum? Cu o simplă ceapă, care are și ea nevoie de ceva ulei – sotată (călită) devine mult mai interesantă decât dacă am adăuga-o direct la fiert. Corect? Deci: dovleac&ceapă&ulei, avem o bază. De aici încolo intră în acțiune imaginația fiecăruia.
Dacă pornim astfel la drum, deja suntem mai aproape de soluție și fără rețetă. Adică obiectivul declarat al acestui blog, care propune rețete care pot fi luate ca atare dar care pot fi și puncte de plecare pentru alte idei noi. Dacă ne ascultăm vocea interioară, ce putem asocia dovleacului pentru a-i da un plus nutritiv și de gust?
Ce este mirepoix
Desigur, putem folosi mai mult decât simpla ceapă, putem folosi clasicul amestec mirepoix: ceapă, morcov, țelină. Pentru a fi în echilibru, cantitățile trebuie să fie relativ egale.
Apoi, experiența ne spune că dovleacu conține multe fibre și puțin amidon, iar amidonul conferă consistență cremoasă oricărei creme. Prin urmare, dacă adăugăm și un cartof, nu greșim, dimpotrivă. În acest moment, avem: dovleac&ulei&ceapă&morcov&țelină&cartof.
Am ajuns în faza în care ne putem gândi la accente: ar merge și ceva usturoi? Ar fi un plus sau ar strica gustul? Sau mai bine ardei iute? Dar ierburi aromatice? Răspunsurile sunt absolut personale.
Mai mult sau mai puțin așa sunt toate rețetele de supă cremă de dovleac. Am făcut și eu în felul ăsta de nenumărate ori, fără usturoi dar cu oregano verde și cu ardei iute proaspăt. Însă de curând simțeam nevoia să fac cumva altfel crema și mai ales să o fac în chip de fel unic. Iată rezultatul inspirației mele de moment.
Rețeta de supă cremă de dovleac. Rețeta de bază și cum o putem personaliza
500 g dovleac
1 ceapă medie
ulei de măsline
Înainte de toate, cum aveam de gând să variez bine rețeta obișnuită, am eliminat amestecul mirepoix și am lăsat doar ceapa, care nu poate lipsi din nicio supă. Până aici e simplu: se sotează în puțin ulei, preferabil de măsline, ceapa tăiată mărunt și dovleacul tăiat cuburi mici. Apoi se adaugă apă cât să acopere aproape complet și se fierbe circa 20 de minute sub capac. Cu cât sunt mai mici cuburile de dovleac, cu atât mai puțină apă, cu atât mai concentrat gustul. Eu folosesc o oală sub presiune, fierbe în 5 minute. Sare și piper. Am făcut-o cremă cu un mixer vertical direct în oală.
Mai departe. Am adăugat, după cum urmează:

Combinație perfectă de vreme rece: ciuperci, fasole, bacon
Dat fiind că dovleacul se îmbină perfect cu ciupercile, fiind ambele produse specifice toamnei și muntelui, a venit de la sine ideea de a adăuga ciuperci. Cum? Pentru a crea și un contrast de texturi și a nu reduce totul în cremă, am ales să le fac felii și sotez rapid cu puțin ulei de măsline și să le adaug direct peste cremă.
În aceeași tigaie, am rumenit rapid câteva cuburi de bacon ușor afumat, pentru contrast de gust și pentru aportul de proteine. Ar fi putut fi deja un fel principal sau fel unic. Și cum nu vroiam să mănânc pâine, am fiert separat 2 linguri de paste format mic. Risoni în cazul meu, se găsesc și în România peste tot, dar merge oricare tip de paste mici. Și cum folosisem deja tigaia, le-am și rumenit ușor cu câteva picături de sos de soia.

Boabele de fasole și-au făcut loc practic singure, aromatizate cu puțin oregano. Erau deja fierte. Fasolea cu pulpă de dovleac e un clasic al toamnei în Italia. Un plus de proteine, un contrast de gust. Fierbând o dată mai multe leguminoase, cereale boabe, cartofi și le ținem în frigider, le putem folosi de-a lungul săptămânii să creăm mai multe feluri de mâncare.

Cireașa de pe tort, un vârf de lingură de pesto de fistic, dar poate fi și cremă de nuci sau semințe de susan rumenite puțin în (aceeași) tigaie. Rezultatul, o supă cremă ridicată la un nivel superior, în care fiecare ingrediente adăugat e în armonie cu toate celelalte. Dacă eliminăm cuburile de bacon, avem un fel de mâncare de post/vegană care poate intra cu brio pe o listă scurtă de preferințe.

Morala poveștii dovleacului transformist
În concluzie, în loc de clasica supă cremă de dovleac pe post de felul 1 la care ar fi urmat și un fel 2 proteic, am combinat vegetale, carbohidrați, puține proteine vegetale și puține proteine animale, grăsimi vegetale și am obținut un fel complet, unic. Am intrat în bucătărie fără nicio idee precisă, am creat în 10 minute un fel cu care chiar mă mândresc și aș risca oricând să-l introduc în meniul unui local. Potrivit atât pentru prânz cât și pentru cină. Rețetă rapidă, gustoasă, echilibrată, pentru care am folosit:
-o oală sub presiune pentru crema de dovleac
-o oală de dimensiuni mici pentru fiert pastele
-o tigaie antiaderentă
În supele ramen se adaugă ingrediente preparate separat peste supa limpede, de ce nu am folosi metoda și pentru feluri care nu aparțin bucătăriei asiatice?
Știați că, dacă îi păstrăm întregi, dovlecii trebuie consumați până în februarie? Asta pentru că odată cu revenirea căldurii există riscul să nu mai reziste. Nicio tradiție nu e bună sau rea în sine, trebuie doar să vedem dacă are logică și sens, nu să respectăm în orb o idee, de oriunde ar veni ea.
Alte rețete cu dovleac: introducând cuvântul ”dovleac” în fereastra de căutare apar mai multe rețete rapide și sănătoase cu această legumă extrem de versatilă.
Felicitari.
O idee excelenta…
De fapt gatitul in sine e o arta la fel ca scrisul…O ooimbinare perfecta intre minte si stomach.
Sa fie intr- un ceas bun!
Vă mulțumesc mult pentru timp și apreciere. Sper să mă urmăriți în continuare, am multe idei în lucru, le definitivez în măsura timpului disponibil. Pe curând!