mammalapasta.ro

Risotto cu aroma de lamaie si rucola

0 0
Read Time:3 Minute, 9 Second

E un prim fel de inspiratie mediteraneana, cumva in amintirea verii insa pe care il putem prepara foarte usor si iarna, dat fiind ca rucola, ca si toate soiurile de salata verde, se cultiva in sera, iar consumul lor e indicat pentru un bun aport de saruri minerale si vitamine in stare proaspata. Un risotto extrem de rapid insa mai mult decat delicat, cu nivel scazut de calorii, perfect pentru cine tine sa manance ceva usor, dar gustos. In maxim o jumatate de ora va puteti aseza la masa.
Combinatia rucola-lamaie e una dintre combinatiile clasice ale bucatariei italiene, se poate adapta si la paste, iar formele de risotto cu lamaie si rucola sunt nenumarate. Eu am ales sa il fac astfel incat sa pastrez rucola cruda, pentru ca prin fierbere isi schimba si gustul, dar mai ales pierde din calitatile nutritive.

2 portii

200 g orez
2+1 linguri ulei de masline
1/2 ceapa
50 ml vin alb -1/2 pahar
circa 1/2 supa de legume *
1/2 lamaie netratata- suc + coaja rasa
1 lingurita unt
1 linguri parmezan ras
 20 g rucola (cat luati intr-o mana)
1 lingurita smantana (dulce sau fermentata, dupa gust)

Inainte sa va apucati de gatit, e recomandat sa aveti toate ingredientele la indemana, altfel riscati sa se arda orezul intre o etapa si alta.

Prima data, pregatiti un pesto de rucola simplu, intr-un mixer/blender, folosind rucola, cu  1 lingura de ulei de masline, 2-3 linguri apa, cateva picaturi de suc de lamaie (ca sa nu oxideze), un varf de lingurita de sare. Se amesteca bine pana sosul devine omogen, respectand cantitatile, trebuie sa iasa de consistenta fluida, adica sa curga. Il tineti la rece pana e gata orezul.

Se incepe prin calirea cepei tocate marunt intr-o tigaie antiaderenta, la foc potrivit, cu 2 linguri de ulei de masline. Dupa ce ati amestecat-o cam 1 minut si a devenit usor transparenta, adaugati orezul si le caliti in continuare, amestecand, inca 1-2 minute tot la foc mediu, cu atentie sa nu se prinda.

Cand a devenit si orezul transparent, se mareste flacara si se stinge cu vinul alb, amestecand  bine si lasand focul mare pana alcoolul din vin se evapora. Acest procedeu extrade practic amidonul din orez, care apoi va determina  cremozitatea  finala.

Inainte sa miscorati flacara, repede, sa nu se schimbe la culoare, adaugati sucul de lamaie, coaja rasa fin si putina sare, amestecati repede si reduceti flacara aproape la minim.

Din acest moment, adaugati cate putin din supa de legume, astfel incat orezul sa absoarba foarte incet lichidul dar fara sa rezulte gustul de orez fiert. Cand lichidul a scazut complet, mai adaugati cate putin si tot asa pana orezul este fiert al dente. E gata in circa 18 minute total, adica atunci cand bobul de orez este moale, daca il rupem in doua jumatati nu mai este alb in mijloc, semn ca amidonul crud a disparut. Insa nu trebuie sa lasati ca bobul sa se umfle. Aceasta e procedura standard pentru orice risotto. Asa trebuie sa arate cand e gata:

In acest moment, stingeti flacara si finalizati amestecand cu unt si 2 linguri de parmezan ras. Se numeste mantecatura, in italiana:

Il asezam pe farfurie, cu marginile usor mai ridicate, astfel incat in mijloc sa adaugam sosul de rucola, impreuna  cu o lingurita de smantana in mijloc. Atunci cand il mancati, amestecati usor cele doua componente direct in farfurie, pentru ca asa isi mentine prospetimea si, totodata, are un aspect mult mai interesant.

Tips : Cum sa faceti repede supa de legume (stock) aici http://mammalapasta.blogspot.it/2013/12/risotto-pere-gorgonzola.html

Daca faceti mai mult si ramane pana a doua zi, se potriveste perfect pranzului la birou, nefiind nevoie sa il incalziti.

About Post Author

Găneț Mihaela

Am făcut mulți ani muncă de ziarist, apoi m-am reinventat traducător, după ce am plecat din România. Și am plecat din motive de viață personală, nu am emigrat. Gătesc de plăcere, am făcut multe și diferite cursuri în domeniu. Am obținut și o calificare profesională în panificație&patiserie, partea cea mai dificilă. Acest proiect naște din dorința de a îmbina scrisul cu bucătăria, pentru că fac parte ambele din natura mea. Cuvinte și tigăi. Nu am reușit niciodată să îmi ocup timpul cu o singură activitate. Așa că încerc să scriu povești din bucătărie, care să îndrume, să educe, să ajute, să inspire, să mobilizeze. Mi-ar plăcea ca lumea să fie o mare bucătărie cu vedere spre o grădină în care la umbra copacilor dorm, leneșe, multe pisici. Iar în depărtare, marea. Lumea ca o bucătărie în care totul se transformă și nimic nu se aruncă.
Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *