Eeeei, dragii mei (dragii mosului, cum ar zice poetul), iata ca a venit vremea sa mai povestim cate ceva interesant, gustos si sanatos din ale bucatariei italiene. Cam mult a trecut de cand nu ne-am auzit, dar multe au fost, in timpul asta, si obstacolele de depasit. Insa odata lasate in urma, sa mai petrecem putin timp impreuna si sa ne mai adunam in jurul unei portii de paste fierbinti si aromate. Mai precis, sa vorbim despre o reteta regionala – stiti ca in Italia fiecare zona e cu mancarurile si traditiile proprii – in care imbinam din nou celeale sanatoase cu multe vegetale, ceva proteine si putine grasimi, doar atat cat sa dea gust intregului, sa tina de cald si sa o completeze nutritional: PIZZOCCHERI VALTELLINESI.
Cine m-a urmat, cred ca a inteles deja pana acum filosofia mea in a gati, fara exces de produse animale si cu un accent esential pe produsele de factura vegetala, fie ca sint ele cereale sau leguminoase, fie produse de sezon din gradina, alaturi de fructele proaspete sau uscate. In general, retete de fiecare zi sau de duminica, dar care nu va consuma timp si aduna familia in jurul mesei.
Reteta de azi, in traducere libera, inseamna asa: un fel de tagliattele, mai scurte decat cele obisnuite, care au in compozitie faina de hrisca, in italiana grano saraceno. Este tot o pseudocereala, la fel ca si quinoa sau amarantul, fiind inclusa din ratiuni comerciale in categoria cerealelor. Sint convinsa ca cine e curios sa citeasca pana la capat pe blogul meu despre aceasta reteta, o face inclusiv pentru ca stie deja multe despre proprietatile nutritionale ale acestei plante, hrisca, foarte bogata in proteine vegetale de calitate, multe vitamine si fibre si mai saraca in amidon. Nenumarate sint sursele de informatii despre hrisca, un aliment de baza in bucataria ruseasca si est-europeana. Ceea ce se stie mai putin e ca si bucataria italiana, in diverse regiuni, o foloseste in multe combinatii de dulce sau sarat, de la aperitiv la desert.
(http://www.ruralpini.it/Commenti21.01.12-La_farsa_del_Pizzocchero.htm – e si o poveste amuzanta pe tema in discutie, pentru interesati)
I pizzoccheri sint tipici zonei alpine Valtellina, in nordul extrem al Italiei, spre granita cu Elvetia in punctul Saint Moritz, nu departe de Lago di Como. E o zona unde se schiaza, daca sinteti pasionati de acest sport, e de incercat neaparat, ski la pachet cu pizzocheri. Se spune ca locuitorii acestei zone montane, la moda astazi dar cu vicisitudini majore in istorie, datorate climei, au inventat acest tip de paste din nevoia de a „lungi” faina de grau, mult mai pretioasa. Fapt e ca nevoia a dat nastere unui fel de paste cu proprietati nutritionale superioare, pe care le-au imbinat cu alte produse tipice zonelor montane: cartofi, varza, branzeturi, unt.
Micul nostru excursus fiind incheiat, la treaba 🙂
Pentru 4 portii avem nevoie de :
pentru pizzoccheri (pastele din faina de hrisca) :
– 300 g faina de hrisca (daca nu gasiti faina, dati hrisca prin masina de cafea sau alta masinarie disponibila)
– 80 g faina alba de grau
– 200 ml apa
– sare 1%, deci circa 7 grame
restul ingredientelor (cantitatile sint orientative, puteti adapta dupa gustul propriu)
– 300 g cartofi curatati si taiati cuburi
– 200 g frunze de varza sau, dupa preferinte, alte legume verzi de iarna, merge bine si spanacul, eu am folosit coste (zise si bietole)
– 1 catel de usturoi
– 100 g parmezan
– 1 lingura de unt
– 100 g bacon
– sare, piper
NB: Pastele de casa, inclusiv cele din hrisca se pot conserva uscandu-le sau congelandu-le, asa ca puteti face mai multe odata si avea mai mult timp. Organizarea in bucatarie inseamna eficienta 🙂