O noua reteta de iarna, inspirata din bucataria siciliana si adaptata de mine astfel incat sa poata profita de ea si cine nu traieste la Mediterana. Trebuie sa spun ca nu toate retetele adaptate dupa cele clasice rezulta pe masura originalului, insa asta e o neasteptata exceptie – bucataria mediteraneana nu prea se presteaza la modificari majore. Eu am incercat sa ma apropii cat mai mult dupa ce m-am indragostit, la propriu, de pasta con le sarde & finocchietto selvaggio mancata in vacanta in Sicilia. Finocchietto selvatico, precum si finocchio/feniculul de gradina fac parte din familia umbreliferelor, ca si mararul, si au toate proprietati digestive, in special. In Sicilia, versiunea salbatica se poate intalni in zonele costiere in sezonul mai rece, desi a inceput sa fie si cultivata, pentru a putea fi oferita turistilor vara. Cat despre sardine, suntem nevoiti sa ne multumim cu o conserva, neavand norocul sicilienilor de a arunca direct undita in mare dupa ele.
E o mancare pentru toate anotimpurile, dat fiind ca feniculul se cultiva si in anotimpul rece. Se gateste repede si doar celor care urasc pestele in general n-o sa le placa. Gustul dulceag si proaspat de fenicul contrabalanseaza aroma puternica a sardinelor, formeaza impreuna o combinatie reusita si rapid de realizat. Si cu continut caloric scazut 🙂 Totul dureaza circa 20 de minute si puteti lua si la munca o portie sanatoasa.
Pentru 2 portii:
200 g paste scurte (oricare, insa nu spaghetti)
100 g fenicul (circa 1/2 dintr-o capatana intreaga)
100 g sardine conserva (1 conserva format mic)
1 catel de usturoi
3 linguri ulei de masline
sare, piper, suc de lamaie, patrunjel
optional bicarbonat de sodiu, putin vin alb
o bucatica mica de paine si 2 nuci
Incepem punand pastele la fiert, conform intructiunilor de pe pachet, in 2 litri de apa cu 1 lingurita de sare. Aruncam pastele in apa atunci cand fierbe.
Alaturi, intr-o tigaie antiaderenta aromatizam uleiul de masline cu capatana de usturoi taiata in doua jumatati, o tinem la foc mic-mediu pana incepe sa isi schimbe culoarea, apoi il scoatem si il aruncam. In uleiul rezultat calim feniculul taiat feliute subtiri si scurte, il tinem cateva minute la foc mediu, amestecand sa nu se prinda si intorcand pe toata partile, pana prinde o usoara crusta la suprafata, dar fara sa isi schimbe culoarea. In acest moment picuram cateva picaturi de suc de lamaie si, daca doriti, si un strop de vin alb. Ridicam usor flacara ca sa se evapore alcoolul, apoi micsoram la nivel mic-mediu flacara si continuam fierberea amestecand si picurand cate putina apa in care fierb pastele. Intre timp, atentie la paste, daca sunt gata le scurgeti si pastrati putin din apa in care au fiert.
Fenicului e gata cam dupa 10-15 minute, optional in timpul fierberii puteti presara foarte putin bicarbonat de sodiu, va fierbe mai repede insa pierde usor din aroma. Cand considerati ca e gata, gustand, adaugati deasupra pastele fierte si scurse si apoi sardinele din conserva scurse de ulei si maruntite usor. Le mai tineti pe foc impreuna 1-2 minute amestecand cu atentie astfel incat sa se omogenizeze cat de cat dar fara ca sardinele sa se desfaca de tot. In final, cu focul oprit, mai adaugati putin suc de lamaie, patrunjel tocat marunt si amestecati, potrivind de sare dupa propriul gust (tineti cont ca apa de la paste folosita pentru sos e deja sarata, pastele au fost fierte in apa sarata, sardinele au si ele sare, in mod normal nu mai trebuie sa adaugati).
In paralel, cat pastele se odihnesc un moment, intr-o tigaie antiaderena mica, pe focul cel mai mic posibil, tineti timp de 1 minut bucatica de paine maruntita si nuca rupta in bucatele. Le intoarceti continuu pana incep sa isi schimbe culoarea, cand devin usor maronii sunt deja uscate. Le tranferati intr-un vas si le maruntiti cu ce va e mai simplu si mai la indemana, pana obtineti un praf cu granule mari. Acest „praf” e condimentul final. Odata pastele transferate in farfurie, le presarati deasupra, impreuna cu putin piper. In reteta originala se folosesc mugurii de pin, care se gatesc impreuna cu restul ingredientelor. Eu am operat aceasta modificare pentru ca nucile sunt mai la indemana si, totodata, pentru a da o nota crocanta sosului, care are o consistenta moale. Totodata, aroma nucilor prajite completeaza totul si contrasteaza foarte bine cu lamaia. In plus, fiind o reteta care contine peste, nu se poate condimenta cu nici un fel de branza, asa ca din o mie de motive acest tip de condiment ad hoc e extrem de binevenit.
De incercat 🙂