Am intalnit de foarte multe ori intrebari de tipul cum sa fac, ce pun intaii, foile se oparesc, sosul cum il fac etc etc etc. Si eu am perfectionat in timp realizarea ei, pentru ca in afara de reteta, e nevoie si de multa practica. Nimanui nu-i iese perfect de la inceput. Sunt in joc multe nuante care se corecteaza exersand.
E o mancare de duminica sau de sarbatoare, presupune cateva ore, daca faceti toate ingredientele de la zero, in special sosul, insa placerea pe care o produce e maxima. Se poate conserva 2 zile in frigider. Sfatul meu e ca atunci cand faceti sa faceti mai multa si o parte sa o congelati, rezista maxim 2 luni in concelator, cand o scoateti doar o incalziti si e gata. E o metoda foarte practica.
Despre foi si masina de facut paste
1. De regula, in comert se gasesc foi uscate. Orice bucatar in Italia recomanda ca ele sa fie oparite inainte de a fi folosite, altfel raman crocante. Se tin in apa care fierbe 1-2 minute, e suficient sa devina elastice. Ar fi complet neplacut sa luam o inghititura si sa inceapa sa crantane in dinti. E si logic, daca ne gandim bine. Nu exista suficienta umiditate si suficienta caldura ca o pasta uscata din interiorul unei compozitii sa ajunga in cuptor sa se inmoaie complet.
2. Exista si foi proaspete, care au termenul de expirare foarte scurt. Nu e nevoie sa le opariti, daca sunt proaspete. Totusi, o trecere rapida prin apa fierbinte e binevenita, rezultatul final are de castigat.
3. Foile pe care le facem noi acasa. Ele nu trebuie oparite, pentru ca sunt foarte fragede. Se fac din clasicul aluat din care se faceau traditional taiteii, 100 g faina + 1 ou. Insa, e necesara faina de grau dur, cu faina obisnuita de panificatie nu obtineti un rezultat satisfacator, foile se lipesc si e greu de lucrat cu ele. Foaia se poate face si cu sucitorul clasic, insa trebuie ceva forta, pentru ca trebuie sa iasa cat mai subtiri, ideal 1-2 mm. Exista insa masini pentru paste, au costuri accesibile (in jur de 50 euro), si va usureaza enorm efortul. Masinile fac si spaghetti, tagliatelle etc, nu doar foi. Pentru mine s-a dovedit una din investitiile cele mai bune. Daca va intrebati ce rost are sa le fac daca le pot cumpara, raspunsul este urmatorul: se fac mari economii dar, cel mai important, rezultatul final e mult superior, incercati ambele variante ca sa va convingeti, iar timpul pe care il investiti este minim.
Asa arata o masina si foile care ies din ea:
Despre sosul de rosii
Eu am ales lasagna bolognese, insa variantele sunt multe. Asta e lasagna „clasica”, renumita pe planeta. Lasagna bolognese se face cu celebrul ragu’ bolognese, din carne, suc de rosii, ceapa, morcov, telina, vin rosu si rabdare la fierbere. Am explicat cum se face aici http://mammalapasta.blogspot.it/2014/01/spaghetti-al-ragu-bolognese-sos-de.html.
Despre sosul bechamel
Il puteti cumpara gata preparat, sau il puteti prepara acasa, e foarte simplu si rapid:
50 g unt
40 f faina
500 ml lapte
nucsoara
optional sare
Intr-o tigaie antiaderenta, la foc mic, incalziti untul si adaugati peste el faina, amestecand bine cu un tel de bucatarie. Obtinem ceea ce se numeste roux. Dam la o parte de pe foc tigaia, adaugam laptele, amestecand cu telul pana se omogenizeaza foarte bine (atentie sa nu ramana granule intregi de faina, sunt neplacute). Se adauga nuscoara si sarea si se reaseaza pe focul cel mai mic sa fiarba. Trebuie amestecata des, e gata cand se densifica si ajunge de consistenta smantanii. Ar trebuie sa fiarba circa 10 minute, insa atentie, depinde de multi factori. Nu trebuie sa iasa foarte densa, pentru ca ramane compacta.
Ne mai trebuie pe langa toate astea unt (ulei de masline), parmezan ras, eventual mozzarella.
Putem incepe sa o compunem. Acestea sunt etapele:
Initial, ungem tava care merge la cuptor cu sos bechamel, astfel incat foile sa nu se lipseasca. Eu am folosit un vas Pirex:
In continuare, punem prima foaie. Repet, daca sunt foi uscate trebuie oparite ca sa devina elastice, cum am explicat initial:
Peste foaie, se adauga sos bechamel:
Apoi, peste aceeasi foaie, sos bolognese, nu extrem de fierbinte, sa sa nu coaguleze sosul bechamel:
Apoi, peste aceeasi foaie, parmezan ras, putin unt si, daca vreti, si bucatele de mozzarella. In loc de unt, daca o vreti mai dietetica, se poate folosi ulei de masline (cantitatile le apreciati din ochi, cam ca in imagine):
Acum urmeaza o alta foaie, si tot asa, neaparat in aceasta ordine, pana de umple vasul. Deasupra, se inchide cu sos bechamel, ragu si putin unt (ulei), le puneti direct pe foaie pe toate si le amestecati usor cu o lingura, cu atentie sa nu deranjati foile. Mai presarati un praf de parmezan ras, piper, sare, eventual, si bagati in cuptor. Trebuie coapa circa jumatate de ora, dar e in functie de cat e de inalta si de puterea cuptorului, asa ca trebuie sa controlati din cand in cand. E gata cand se vede din exterior ca foile s-au umflat si arata ca si atunci cand o taiem si e o punem pe farfurie, iar deasupra e rumenita bine. Din acest motiv e preferabil un vas transparent.
PS. Puteti incerca o varianta in care sa inlocuiti carnea cu ton din conserva. Pentru asta trebuie sa fierbeti intai legumele cu sucul de rosii la foc mic, minim 1 h, apoi sa adaugati la final tonul si sa le mai tineti pe foc doar cateva minute impreuna. Restul procedurii ramane neschimbat.
buna….super arata….acum ti-am descoperit blogul….daca vrei sa ne promovam reciproc…superb blogul tau….
Buna. Sunt de acord, insa pe moment nu am o lista de bloguri – prietene. O sa fac una cum apuc si ne reauzim. 🙂